Eminentă cercetătoare a literaturii române şi străine, formată la şcoala lui G. Călinescu, istoric literar, editor şi traducător, Cornelia Ştefănescu este unanim cunoscută şi apreciată mai ales în această ipostază. Ea s-a impus atenţiei cu micromonografia Mihail Sebastian (1968), scriitor de care s-a ocupat constant ani de zile, revenind asupra lui prin publicarea unor excelente ediţii: Eseuri, Cronici, Memorial (1972), Opere, I (1994) şi masivul Jurnal de epocă (2002). De asemeni, a întreprins îndelungi cercetări asupra vieţii şi operei lui Marcel Proust, căruia i-a consacrat un remarcabil şi interesant volum, Destinul unei întâlniri: Marcel Proust şi românii (2001), ed. II-a (2008). Efectiv fascinată a fost de personalitatea maestrului său G. Călinescu, preocupată mai ales de evocarea omului şi Profesorului şi de confruntarea ultimelor scrieri cu documentele: G. Călinescu, "Şoimul negru" şi dosarul "Scrinului negru" , 2 vol. (1977), - G. Călinescu sau "Seriozitatea glumei estetice". între document şi realitate ficţională (1996).

Imaginea istoricului literar Cornelia Ştefănescu începe să se schimbe, să se îmbogăţească, odată cu publicarea unor însemnări de călătorie în Libia, cu unele refracţii autobiografice (Sub scutul soarelui, 1985) şi mai ales cu volumul Ritmuri în piatră (1988).

Evocându-şi copilăria de la Caransebeş, de pe valea Timişului, Cornelia Ştefănescu desenează un tablou al "exploziilor de meri şi pruni, înfloriţi în aprilie şi mai, a tunelurilor de nuci, dincolo de care foşneşte porumbul sau tremură în zare, spre toamnă ca o boare, pajiştele de cicoare..." încă din anii cei mai fragezi i s-a întipărit în memorie graţia femeilor bănăţene purtând coşuri de fructe pe cap "cu un echilibru elegant" sau leagănele de nuiele împletite, agăţate pe spinare. E apoi atentă la tradiţii şi obiceiuri, schimbatul crengilor de măr dulce la