Filip Florian, "Zilele regelui", roman, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40) 270 pag.
Se spune ca pentru un romancier hotaratoare e a doua carte. Dupa un debut oricat de promitator, ea e cea care confirma, care transforma un autor in scriitor. Al doilea roman e un fel de examen de treapta in construirea unei "opere", cu atat mai greu cu cat laudele debutului au fost mai mari. Fie ca nu mai au ce spune, fie ca procesiunea asteptarilor e prea mare in trena succesului initial, fie ca se angajeaza pe un drum mai profitabil material si social, unii debutanti remarcabili se pierd ca scriitori. Filip Florian e un exemplu de romancier care-si confirma succesul exceptional al debutului cu "Degete mici" din 2005 (care a primit cele mai importante premii literare de la noi, a avut deja doua editii, a fost tradus in Ungaria, Polonia, Germania, la edituri mari, si la anul va aparea in SUA) cu noul roman pe care va indemn azi sa-l cititi. De fapt nu e a doua, ci a treia carte pe care-si pune numele: in 2006 a mai publicat, impreuna cu fratele lui mai mic, Matei, un volum incantator, "Baiuteii", dar cred ca abia cu "Zilele regelui" isi trece examenul de treapta, fiindca al doilea nici nu-i apartinea in totalitate si era un gen hibrid, inclinand balanta spre memorialistica in evocarea copilariei la bloc, in cartierul bucurestean Drumul Taberei din anii '80. Romanul "Zilele regelui" demonstreaza ca talentul lui Filip Florian n-a fost supralicitat, ca e un scriitor de vocatie si cursa lunga, care poate crea lumi epice diverse si isi poate transporta cititorul, sub hipnoza frazelor orchestrate cu inspiratie si migala, in atmosfera unor timpuri "sterse din calendar", devenite istorie. Regele din titlu este Carol I, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig de Hohenzollern-Sigmaringen, iar "zilele" se succed in 15 ani, de la venirea lui in tara, in 1866, pana la incoronarea di
