Omagiul colegilor de redactie
Deja ii duc dorul
Ne-a parasit Sanda. A plecat in stilul ei discret, inconfundabil. Parca ar fi vrut sa nu o vedem cum sufera. Puternica si bine educata, isi supraveghea atent durerea, oboseala, desele momente de slabiciune. De cate ori te intalneai cu ea, cauta sa nu te incarce cu problemele ei, sa nu te stanjeneasca in vreun fel, cu boala ei veche si sacaitoare. Zambea doar si schimba abil subiectul, gandind, cu intelepciunea celui ce a editat cele mai stralucitoare carti ale lui Noica, Paleologu sau Anton Dimitriu, ca suferinta nu se negociaza in marturisiri publice si lamentatii, ci se traieste cu fereala, in intimitate si ascunzis. Ironia soartei a facut ca boala sa se cuibareasca in chiar cotlonul energiilor ei vulcanice si fara masura - in inima. Daca inchid ochii, numai asa mi-o amintesc - nestavilita si plina de furie sfanta in orice; eroica in dragoste si admiratie, crancena in fata imposturii, ori de unde ar fi venit ea. Cred ca nu-si propunea sa fie intr-un fel sau altul. Era o balanta mereu inclinata intr-o parte, o balanta patetica si fara iertare, niciodata dispusa sa echilibreze concesiv, de dragul lumii, pasul iubirii sau al ticalosiei umane.
Ne-a parasit Sanda. A plecat in stilul ei inconfundabil. O sa-mi lipseasca felul ei de-a fi, placerea taclalelor aristocratice si delicatetea cu care isi ascundea tristetea in dosul unui zambet, a unei vorbe de duh. O sa-mi lipseasca politetea ei distinsa, usor rece, boiereasca, si amintirile ei formidabile despre Bucurestiul de alta data, despre marii scriitori, filosofi si artisti pe care i-a cunoscut, cum numai ea putea sa-i cunoasca. Ne-a parasit Sanda si deja ii duc dorul.
SORIN PREDA
Zbor lin!
Niciodata nu ne ajung parerile de rau, in clipa in care ne trezim, brusc, ca un prieten a lasat un loc gol in jurul nostru. Daca am
