Risipiti in Balcani, in Grecia, Macedonia si Albania, aromanii si-au pierdut memoria romaneasca, dar nu si credinta ortodoxa, sensul suprem al vietii lor
L-am cautat pe Sfantul Nicodim in Prilepul Macedoniei (locul lui de nastere), dar nu l-am gasit. Nici un vlah "machedon" nu stia ca monahismul romanesc are un an de inceput (1360) si un nume (Nicodim de la Tismana); ca pentru noi, Cuviosul Nicodim e un al doilea Apostol - duhovnicul luminat care l-a invatat sa scrie si sa citeasca europeneste pe Mircea cel Batran, asa cum sta zugravit intr-o fresca plina de culori la Izvorul Muresului. Vlahii Macedoniei nu ne cunosc prea bine, cum nu se cunosc nici pe sine. Degeaba am insistat sa aflu povesti sau franturi din biografia lui Nicodim. Cuviosul plecase demult din Prilep, pentru a pasi in chip miraculos pe apa Dunarii, tocmai spre Vodita si Tismana Gorjului, luand parca cu sine tot ce putea sa aminteasca fratilor sai aromani de anii petrecuti pe malurile lacului Ohrid - "Marea vlahilor" din Balcani. Retras smerit din calea idolatriei lumesti, spre capatul vietii i-a dat porunca in vis egumenului manastirii Tismana ca moastele lui sa fie duse si ingropate intr-un loc adanc si nestiut de nimeni, iar obstea sa pastreze pentru sine doar degetul de la mana dreapta (mana inchinarii si a binecuvantarii), spre mangaierea lor si a credinciosilor de pretutideni.
Un gand vechi si statornic m-a indemnat sa-l caut pe Cuviosul Nicodim printre casnicii lui, dar, asa cum spune textul Scripturii, cand aminteste ca nimeni nu e profet in tara lui, nu l-am aflat nicaieri. Nu i-am gasit chipul refugiat intr-o icoana cat de mica si nu am auzit nimic din miracolele savarsite de el (trecerea Dunarii in zbor, pe deasupra apei, sau vindecarea de epilepsie a fiicei lui Sigismund, care l-a facut pe regele Ungariei sa se boteze si sa se intoarca la dreapta credinta ortodoxa). La Pri
