De o saptamana suntem in campanie electorala. Peste 3 saptamani mergem la vot, adica sa decidem cine si dupa ce principii ne va conduce in urmatorii 4 ani.
Ar trebui sa fie o perioada de clarificari, dominate de dezbateri serioase, de substanta, in urma carora sa stim exact pe cine alegem si de ce. Sau cel putin sa avem aceasta posibilitate. Vi se pare ca se intampla asa ceva?
Discutiile la TV sunt sterile, centrate obsesiv pe licitatia salariilor. Cine promite mai mult si cui. La dezbateri sunt invitate aceleasi figuri, candidatii fara nume consacrate apar cel mult prin emisiuni electorale standard, conduse de moderatori slabi si nedocumentati, la care se uita numai ziaristi condamnati profesional la un asemenea plictiseala.
Asa se face ca romanii se vor duce probabil la urne, in numar mai mic sau mai mare in functie de miscarile sindicale ale acestei luni, fara sa stie mare lucru despre cei care-i cer votul si dandu-l strict in functie de sigla partidului.
De vina pentru asta sunt si partidele si presa. Pe de-o parte, partidele politice parca ar fi fost luate prin suprindere de votul uninominal pentru care, pasamite, toate s-au batut ca la Rovine.
Odata acesta stabilit, si-au dat seama ca nu prea au candidati, cu atat mai mult cu cat le-a picat pe cap si alegerea uninominala a presedintilor de consilii judetene. Asa au fost aruncati in joc tot felul de cantareti si actori in declin, in general carne de tun in circumscriptii unde candideaza greii altor partide.
Alaturi de ei sunt anonimii, nume pe care electoratul nu le cunoaste. Culmea, multi dintre acesti candidati necunoscuti ar putea fi chiar valorosi, ar putea reprezenta exact sansa de reforma politica, insa, ma tem, o sansa ratata.
Au fost aruncati in lupta atat de tarziu, aproape improvizat, incat sunt foarte mici sansele sa-s
