In plina campanie electorala, sondajele de opinie arata ca intre protagonistele "intrecerii" - PD-L si PSD - diferentele sunt minime, regasindu-se in marja de eroare (+-3%).
Comanditarii sondajelor "aranjeaza" desigur rezultatele, dar apropierea dintre partidele fruntase este vizibila pentru toata lumea. Concluzia este ca, dupa patru ani de "razboi de uzura", nici un partid nu pare a se desprinde in castigator sigur al alegerilor, ceea ce va impune, dupa reunirea noului Parlament, instalarea altei guvernari de coalitie, cu toate inconvenientele ei. Principalul perdant al sondajelor este PD-L-ul, partidul ce l-a dat pe presedintele tarii. De PD-L se legau cele mai multe sperante ale romanilor dornici de incheierea finala a socotelilor cu trecutul si de alinierea definitiva a Romaniei la standardele UE si ale NATO, organizatia ce garanteaza integritatea si suveranitatea tarii. Dupa retragerea de la guvernare, pe motivul neimplicarii in actele de coruptie ale "colegilor" liberali, dar - mai ales - dupa sustinerea efectiva a presedintelui in lupta cu "sistemul ticalosit", democrat-liberalii pareau scapati in castigatori siguri ai scrutinului parlamentar, anuntand un viitor executiv de dreapta ("popular"), bazat pe o majoritate sigura, ce permitea excluderea compromisurilor cerute de o alianta oarecare. Scorul obtinut de presedintele Traian Basescu la referendumul ce viza suspendarea sa era, de asemenea, incurajator, parand a anunta un triumf al partidului ce si-a propus transformarea profunda a tarii. Sondajele (indiferent de "partizanatul lor") infirma aceasta probabilitate. Care sunt cauzele evidentei pierderi de viteza?
Principalul motiv ar putea fi impresia de "dublu limbaj" al discursului PD-L-ist. Fata de intransigenta prezidentiala, partidul democrat-liberalilor s-a aratat mult mai "moale" in tratarea problemelor pe care guvernarea coalitiei tacit
