Stiu ca majoritatea cititorilor acestei reviste este formata din femei.
Dar vreau sa va spun ca, de cand ati inceput sa publicati pagina "Asul de inima", am inceput si eu sa citesc revista saptamanal. Si asta, pentru ca am gasit in paginile ei multe probleme legate de viata in familie, de relatiile dintre tineri, probleme sufletesti pe care, de obicei, este destul de greu sa le aduci in discutie oricand si cu oricine. Exista un fel de retinere cand e vorba de asa ceva. Nu e usor sa-ti pui pe masa nehotararile, temerile, sperantele, neimplinirile. Nimic nu e mai delicat pe lumea asta decat aripa sufletului indragostit, si daca intri, cum se mai spune, cu cizmele peste el, poti ramane cu urme o viata intreaga, sau, ceea ce este si mai rau, il poti rani iremediabil pe cel de langa tine. Ceea ce mi-a placut inca de la inceput in revista dumneavoastra este ca, de fiecare data cand ati publicat scrisori de la cititori, care puneau anumite probleme in discutie, pornind de la experientele fiecaruia, ati oferit si raspunsuri la acele probleme, date de alti cititori, care fie au trecut prin experiente similare, fie presupuneau ca sfaturile lor generoase pot ajuta. Si ceea ce este si mai important, ati dat si parerile unor specialisti, medici, psihologi, care explicau intr-un limbaj extraordinar de accesibil resorturile sufletesti ale unor intamplari de viata. Iata-ma si pe mine acum pus in situatia de a raspunde unei cititoare care este descumpanita ca barbatul pe care-l iubeste nu-i raspunde cu aceleasi sentimente, ca a parasit-o si apoi s-a intors la ea doar pentru relatii trupesti. Am sa-i raspund oarecum indirect, povestindu-i o intamplare similara din viata mea. Si tot indirect am sa-l provoc oarecum si pe barbatul ei la un dialog, numai de ar citi si el aceste randuri!
Sunt un barbat pensionat de curand, nelinistit mult din cauza aceasta, pentru ca dintr
