Florin Bichir: "De câteva zile bântui prin ţară. Dacă la Bucureşti a început freamătul, există o mare emoţie, în ţară - şi spun ţară pentru a evita termenul absurd de provincie - totul decurge lin."

Nimeni, dar absolut nimeni nu a auzit că a început campania electorală. Că vor fi alegeri. Dacă ai cumva curajul şi întrebi ce intenţii de vot are un cetaţean, vei fi privit ca un extraterestru. Ca un om neserios sau un provocator de meserie. Cum cu cine votez, ce asta-i o chestiune importantă, vreun capăt de ţară?

Încep din ce în ce mai mult să mă conving că politicienii reprezintă o clasă socială total ruptă de talpa ţării. Sunt un fel de autişti, care n-au nicio legătură cu realitatea. Trăiesc într-un cerc închis şi chiar cred că e important ceea ce fac. Că poporul moare de dorul lor, să-i vadă la televizor, că norodul le soarbe cuvintele din gură, că sunt cineva. Profund fals. Oamenii de rând s-au săturat de gargară, s-au imunizat împotriva demagogiei şi au altceva mai bun de făcut. Orice e mai bun de făcut decât de urmărit ipocrizia care bântuie în politica noastră. Goana după ciolan, nesecată cursă după voturi.

Spre norocul nostru, al românilor, ţara aceasta atât de mult iubită de Dumnezeu şi jefuită de politicieni se autoguvernează de secole. Românului nu-i trebuie sfatul unui samsar de voturi pentru a şti ce să facă în bătătură. Nu are nevoie de imbolduri din parlament pentru a-şi ara glia.

Pe de altă parte, dezinteresul acesta naţional - sau mai bine zis această lehamite - permite unor neaveniţi, unor terchea berchea să ocupe posturi importante. Să vorbească în numele naţiunii, să se bată cu cărămida în piept că ei sunt poporul.

Ca de atâtea ori în istorie, între marea masă a românilor şi conducători s-a creat o falie, o prăpastie. Politicienii vorbesc despre binele pe care vor să-l facă poporului d