INFORMAŢII • PENTRU PĂSTRAREA NELINIŞTILOR
Te întrebi uneori de unde au atâta imaginaţie autorii de thrillere. De câte ori mai apare un roman îţi spui: bun, şi în continuare ce va mai urma? Se mai poate inventa ceva care să ne trezească interesul?
Nu cumva teoria conspiraţiei, favorita acestor scriitori, şi-a epuizat resursele, şi ei se vor trezi în pană de subiecte?
Cititorul este un om obişnuit, are o slujbă de care e mulţumit sau nu, se mai ceartă cu nevasta, îşi creşte copiii, merge la spectacole sau la petreceri cu prietenii. Viaţa lui e de o limpezime de cristal şi nespectaculoasă. Dar simte că îi scapă ceva. Iar personajele din romanele despre comploturi la nivel naţional şi internaţional îi întreţin această nelinişte. Aceşti eroi trăiesc într-un univers paralel, ascuns privirii muritorilor de rând. De acolo răzbat ştiri vagi, informaţii trunchiate, imediat dezminţite de oficiali. Există acţiuni ce se desfăşoară într-un secret deplin. Scriitorii sunt printre puţinii care încearcă să le descopere, acoperind golurile de documentare cu ajutorul fanteziei. Dar nu au dovezi palpabile, doar bănuieli vagi. Pentru a nu fi acuzaţi de subminarea autorităţii, se folosesc de o stratagemă: avertizează că operele lor sunt simple ficţiuni. La adăpostul acestei protecţii fragile, ne pot comunica adevăruri cutremurătoare despre o realitate inaccesibilă publicului larg.
Fapte. Ce aduce nou Phillip Margolin în romanul său, "Crima din Lost Lake"? Un candidat la preşedinţia SUA, generalul Morris Wingate, a condus în anii ’70 o Unitate specială, care comitea acte ilegale sub o acoperire fără cusur, fără ştiinţa CIA sau a Armatei. Ucidea lideri comunişti, elimina ofiţeri incomozi dintr-o tabără sau alta, planta microfoane în ambasade, investiga şi omora spioni, asculta discuţii ale oficialilor americani, după care îi şantaja şi le
