Un sibian îneacă vipere şi alţi şerpi în alcool şi spune că, datorită veninului, licoarea este un bun medicament. Pentru Liviu Greavu, preparatul ţuicii este, aşa cum spune, un „hobby“ pe care îl are de când era student la chimie alimentară în Galaţi. În ’64 a făcut prima ţuică cu fructe, crescute direct în sticlă. Pentru ca acestea să nu se usuce, Liviu Greavu a găsit combinaţia chimică pentru o soluţie care să permită poamelor să se dezvolte. Ea rămâne, ca toate celelalte reţete ale sale, un secret pentru curioşii care-l iscodesc şi-l scutură de tainele reuşitelor. Sursa: Vlad Stănescu

Scufundatul fructelor în sticlele cu alcool este specialitatea lui, însă, de câţiva ani încoace, îneacă în pălincă vipere şi şerpi de casă sau de apă, al căror venin este folosit împotriva bolilor de plămâni şi stomac. O sticlă cu medicamentul-tărie şi câteva picături din otrava reptilelor o vinde cu 250 de lei. Pentru străini e o delicatesă, din care se înfruptă ori de câte ori au drum pe la Sibiu. Românii cu frica-n sân o păstrează, însă, ca pe un bibelou în vitrina de acasă.

Primul şarpe

„Povestea e recentă“, aşa cum spune el, dar a cucerit pe viaţă câţiva străini care i-au cumpărat marfa fără să se uite prea mult la bani. Fost marinar, îmbarcat pe vasele de pescuit oceanic, sibianul a văzut prima oară şerpi în sticlă prin anii ’70, în Gibraltar. Nu s-a gândit atunci că ideea este, pe cât de năstruşnică, pe atât de vindecătoare.

„Acum 15 ani am prins un şarpe. Întâmplător! Şi voiam să-l conserv, dar nu aveam formol. Şi am zis să-l bag în ţuică tare. Îl aveam în casă, iar cine venea la mine se speria. Uitându-mă la el, am văzut că, odată înecat în alcool, a dat veninul afară. Am tot auzit că din veninul de şarpe se fac medicamente, i-am întrebat pe prietenii mei şi mi-au zis că fiecare şarpe are câte un venin bun pentru vindecarea