Mircea Marian: „În România, majoritatea liderilor sindicali şi-au vândut sufletul pentru un post de parlamentar sau pentru o afacere dubioasă“.

Vă miră faptul că liderii sindicali stau şi măcăne toată ziua la televizor dar, când urmează să declanşeze o grevă, încep să dea din colţ în colţ? Explicaţia este simplă: mai toţi au un preţ! Unii se vând pentru un post de parlamentar, alţii pentru o afacere mai consistentă.

Ultimul ofertant: Guvernul României. În plin iureş sindical, Tăriceanu a pus la bătaie patrimoniul fostelor confederaţii sindicale din perioada interbelică. Patrimoniul urmează să fie restituit, prin lege, presupuşilor urmaşi apăruţi după ’89. O avere de sute de milioane de euro va fi preluată de către o fantomatică Uniune Naţională pentru Preluarea Patrimoniului Social, iar uniunea va fi controlată de către „sindicatele reprezentative“. Dacă aveau drept de moştenire, sindicatele puteau să-şi revendice proprietatea în instanţă, aşa cum procedează majoritatea foştilor proprietari. Dar ceea ce a făcut de fapt executivul a fost să ofere mită, sub acoperirea unei legi, către liderii sindicali. Lacom, Bogdan Hossu cerea să se emită o ordonanţă de urgenţă. Jimmy Hoffa ar fi pălit de invidie. Ca prin minune, de vreo câteva zile, marile confederaţii sindicale au lăsat-o mai moale cu revendicările salariale. Acelaşi Hossu, care conduce din vremuri imemoriale Cartelul Alfa, a preluat discursul apocaliptic al lui Tăriceanu şi a anunţat că, în 2009, vor fi 1,2 milioane de şomeri. Cum să mai faci grevă dacă vine sfârşitul lumii?

Ca să înţelegem mai bine cât de putredă şi de coruptă este mişcarea sindicală, uitaţi-vă puţin la cine sunt cei care o conduc. La CNSLR-Frăţia, preşedinte este un fin de-al lui Miron Mitrea, prim-vicepreşedinte este mogulul Liviu Luca, iar unul dintre vicepreşedinţi este Ioan Andrei, fost deputat PSD. În f