Era alintat "năzdrăvanul mamii" încă dinainte de a vedea lumina zilei pentru că lovea cât putea de tare în pântecele mamei sale. S-a născut acasă, în cartierul Rahova, moşit de o bătrână, într-o căsuţă dintr-o fundătură unde întorceau tramvaiele 7 şi 15, a treia staţie de la Sebastian.

"Durerile m-au apucat noaptea şi, a doua zi, spre seară, pe la ora 7:00, într-o zi de duminică, a venit pe lume… Fănică. (...)", mărturisea doamna Elena Iordache, mama maestrului. Tatăl său şi-a deschis în Capitală un atelier de croitorie de lux, aflat la mare căutare. Calafatul, oraşul natal al părinţilor săi, i-a rămas însă în suflet şi-n gând. Acolo îşi petrecea vacanţele. Dorul de meleagurile olteneşti era spulberat ca prin minune în verile petrecute la bunici, pe vremea în care mama-mare, Năstăsia, se întorcea frântă de oboseală de la câmp. Se oprea însă în ogeac, unde se apuca imediat de trebăluit, să pregătească mâncarea, pentru că avea de îngrijit patru nepoţi: Fănică, sora sa, Ileana, şi ceilalţi doi nepoţi, Tănţica şi Cristinel. De altfel, mama-mare, Năstăsia, a fost cea care a anticipat înclinaţia nepotului său, Fănică, spre actorie, după cum avea să mărturisească-i maestrul Iordache Ludmilei Patlanjoglu, în volumul "Regele scamator" care ni-l dezvăluie pe marele actor. "Mama-mare era în ogeac, făcea mâncare. Se amurgise şi eu, înfăşurat într-un cearşaf alb, m-am furişat până acolo, la şopron, şi am început să vorbesc piţigăiat, şi mă prefăceam că fur pepeni. Şi atunci, mama-mare a ieşit cu făcăleţul – făcea mămăliga – şi-a căzut pe scări, săraca... Când am văzut asta, m-am speriat şi eu şi am strigat: «Mam’mare, eu sunt!». Nu m-a blestemat, nici măcar nu m-a certat, mi-a zis doar atât: «Bre, muică, tu scamatoriu o să te faci!». Scamatoriu, pentru ea, probabil, însemna artist".

MEDICINĂ? Anii au trecut. Ştefan a crescut. Şi nici pe departe gând