Sunt lângă tine. Poate la magazin, aşteptând timizi în spate să le vină rândul. Poate pe banca din parc, pe lângă care treci nepăsător. Sau poate internaţi într-un spital, unde s-au lăsat pe mâna medicilor. Sunt oamenii cu dizabilităţi psihice, pe care, în cruzimea noastră, îi numim, simplu şi rece, nebuni. Linişte, deranjată din când în când de o frunză, în cădere. Mirosuri paşnice, de cantină la program de lucru, umbre verzi de brazi înşiruiţi de jur-împrejur, alei stropite cu galben de soarele strecurat prin frunziş. După-amiază plăcută de toamnă, într-un cadru aproape ideal, de staţiune balneară. De undeva, dinspre o bancă, un radio bâzâie şlagăre vechi. Alături, patru mâini aruncă pe-o cutie de carton cărţile de joc. „Zece“... „As“... „Zece“... „Şapte, e mâna mea“... Dintr-o mişcare, cărţile dispar în dreptul pijamalei albastre. Jocul continuă, în acelaşi zumzet liniştit, de vacanţă la munte. Cu singura diferenţă că, în buzunarul bluzei cu dungi, fiecare are câte o „bulină“, pentru „gustarea“ de la amiază. „Ultimele date oficiale publicate, pentru Europa, arată că 27,4% din populaţie are un diagnostic psihiatric“, spune prof. dr. Tudor Udriştoiu, managerul Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie din Craiova. „În plus, există şi tulburări psihice izolate, cum sunt insomniile, care de cele mai multe ori nu sunt diagnosticate şi care adaugă 15%. În concluzie, spun statisticile, cel puţin o treime din populaţie - din Craiova sau din altă parte - ar avea nevoie de un consult psihiatric“. Clinica I de Psihiatrie din Romaneşti, cea care a fost amenajată în ’86 în fosta Casă a Agronomului, are în prezent 80 de pacienţi internaţi, cu zece mai mult faţă de locurile disponibile.

„Nu stau mult: am luat tratamentu’ şi o să-l ţin acasă“ La masa de carton, şepticul continuă tihnit, jucătorii schimbându-se după fiecare rundă. Sunt şapte bărbaţi, de vârste diferite. Toţ