În Statele Unite, banii reprezintă "laptele de mamă" al politicii, după cum se exprima un politician american. S-a văzut şi în campania recent încheiată, cea mai scumpă din istorie. Barack Obama a strîns aproape o jumătate de miliard de dolari, dublu faţă de contracandidatul său. În ultimele săptămîni de campanie, echipa lui Barack Obama reuşea să strîngă cîte 5 milioane de dolari pe zi! Ploaia de bani s-a simţit în miile de spoturi televizate, publicităţi în ziare şi pe Internet, iar Obama şi-a oferit luxul de a-şi plăti săptămîna trecută o intervenţie de o jumătate de oră în aşa-numitul "prime-time", simultan, pe mai multe canale de televiziune.

Ca în orice democraţie, donaţiile în campanie sînt reglementate în Statele Unite, atît la nivelul statelor, cît şi la nivel federal. Toate contribuţiile sînt făcute publice şi există limite pentru donaţii. Astfel, o persoană fizică poate oferi cel mult 2000 de dolari la un scrutin, întreprinderile nu au dreptul să facă donaţii din fondurile proprii, nici sindicatele, dar pot în schimb să sprijine înfiinţarea de comitete de acţiune politică, al căror scop este strîngerea de fonduri pentru candidaţi. La sfîrşitul fiecărei campanii, candidaţii trebuie să trimită rapoarte Comisiei Federale Electorale, care verifică modul în care s-au făcut cheltuielile. Există, evident, şi încercări de ocolire a barierelor de finanţare. Există aşa-numitul soft money, bani cheltuiţi de un grup de interese pentru promovarea unei idei, nu a unui candidat. Cînd puternica asociaţie a posesorilor de armă difuzează, în timpul campaniei, mii de clipuri despre beneficiile portului de armă, e un mesaj indirect în favoarea candidatului republican. Apar şi scandalurile legate de finanţarea partidelor: cînd era preşedinte, Bill Clinton a fost acuzat că a oferit sejururi la Casa Albă unor finanţatori democraţi, care au dormit chiar în celebrul dor