O bătaie ca-n filme. Un car de remuşcări a doua zi. O frăţie de cruce şi o prietenie de durată chiar dacă vântul vieţii i-a depărtat din când în când.

Doi actori magnifici: Ştefan Iordache şi Sebastian Papaiani. Două filme: "Străinul" şi "Un surâs în plină vară". Premii în anul 1964 pentru ambii actori pentru rolurile interpretate: menţiune la Festivalul de la Karlovy Vary, pentru Ştefan Iordache, la scurt timp după ce Sebastian Papaiani fusese premiat la Mamaia. Ştefan Iordache a primit vestea premierii de la bunul său prieten, operatorul Nicolae Girardi. Au mers să sărbătorească într-un bar unde şi-a făcut apariţia şi Sebastian Papaiani, însoţit de două fete drăguţe, din figuraţie. Una dintre ele le-a căzut cu tronc amândurora. Stingherită de atmosfera apăsătoare, fata a plecat. Şi, de aici, un scandal în toată regula. A doua zi însă, remuşcările au dat năvală. S-au reîntâlnit. De aici a plecat o frăţie de cruce: Ştefan Iordache, Nicolae Girardi şi Sebastian Papaiani. "Spun acum, cu lacrima-n suflet că frăţia asta am făcut-o când eram tineri. Doi actori şi un operator de film. Nici unul n-a prea dăruit ce ar fi trebuit să dăruiască celuilalt în această relaţie pentru că vântul vieţii ne-a împrăştiat. Unul dintre fraţi, Nicu Girardi, a murit de multă vreme. Acum... ce să mai spun? Mi-a murit şi al doilea frate. Moartea vine, te strigă, te îmbolnăveşte şi te cheamă şi trebuie să renunţi, să te duci la ea...", spune cu emoţie în glas, maestrul Papaiani.

AERUL BUCURIEI. "Sunt amintiri de o carte şi de o viaţă, – continuă Sebastian Papaiani –. Prietenia pe care am avut-o cu Fănică a fost de viaţă. De partea bună a vieţii. Ne sunam: «Hai să ne întâlnim, să râdem!» «Hai, să facem Paştele la cutare restaurant». Fără să ne pregătim. Nu puteai să te întâlneşti într-o locuinţă pentru că însemna că te-ai întâlnit să conspiri ceva. Aşa că te întâl