Obama a invins. S-a auzit in toate capitalele lumii, iar liderul de la Kremlin a avut deja o convorbire telefonica cu noul sef de la Casa Alba pentru a-si stabili o intrevedere. Comentariile specialistilor rusi, oricit ar suna de straniu pentru noi, nu sint foarte diferite de cele ale comentatorilor din tarile occidentale. Singura diferenta semnificativa priveste posibilele schimbari pe care noul lider american le poate aduce in relatia intre cele doua state, care in trecut au fost si dusmani, si aliati, si parteneri.
E foarte important de spus ca, traditional, politica externa a Rusiei, dar si tendinta de analiza a ei, porneste de la o supozitie tare, care este un principiu al gindirii imperialiste: existam noi si restul lumii (nediferentiat). (De altfel acest lucru este perfect valabil si pentru SUA). In cazul in care apare o putere concurenta, principiul se modifica: existam noi, ei, si restul lumii. Rusia a suferit in anii 90 nu atit din cauza saraciei, cit mai ales din motivul ca SUA a trecut Rusia la capitolul „restul lumii”.
Rusia poate sa suporte multe, de la razboaie si Gulag-uri, la foamete si restrictii de tot felul, insa ii este foarte greu sa accepte sa devina un anonim in componenta formatiei „restul lumii”. De citiva ani, Rusia incearca sa scoata capul din aceasta categorie pentru a deveni un nou dusman sau partener al SUA, cu toate ca o face destul de neconvingator.
Si acum a venit Barack Obama. Dincolo de opiniile unor extremisti rusi faimosi (Limonov, Dughin, Prohanov), gasim in principal doua tabere de analisti. Prima grupare sustine ca venirea lui Obama la Casa Alba este un mare minus in relatia dintre cele doua state. Rusia, dupa cum afirma ei, stie foarte bine sa comunice cu un presedinte precum Bush sau McCain. Limbajul celor doi este agresiv, razboinic, fara multe elemente de concesie.
Atitudinea lin
