Istoria s-a grabit si le-a adus americanilor un presedinte de culoare cu mult inainte de previziunile clarvazatorilor, care fixasera schimbarea de la Casa Alba abia peste vreo 30 de ani, cind, spuneau ei, albii nu vor mai fi majoritari. Acum e clar ca populatia alba a ales dincolo de majoritate si a dat cistig de cauza candidatului care, cu numai doi ani in urma, inca era un ilustru anonim in multe dintre cele 50 de state ale federatiei. Visul de acum 45 de ani al lui Martin Luther King a fost reaprins in cartea lui Barack Obama, "Indrazneala de a spera", unde cel care avea sa fie ales presedinte scrie ca pina la problemele concrete trebuie depasite mai intii neintelegerile politice. Consensul la care viseaza Obama pare a fi varianta cea mai dificila - si totusi cu cele mai mari sanse reusita - pentru gasirea solutiilor la probleme precum sanatatea, somajul, imigratia. "Nu ma refer la optimismul orb, la ignoranta aproape entuziasta ca somajul va disparea daca nu vom vorbi despre asta, ori ca problemele din sanatate se vor rezolva de la sine daca le ignoram. E ceva mult mai profund. Este speranta sclavilor adunati in jurul focului, cintind pentru libertate, este speranta imigrantilor aflati departe de casa (...) Speranta in fata greutatilor. Speranta in fata incertitudinilor. Curajul de a spera!", scrie cel care a cutezat sa devina presedinte.

Inevitabil, in mintea oricarui roman si-a facut loc - in mai mare ori in mai mica masura - o comparatie cu ceea ce se intimpla la noi. De consens pomenea si Iliescu in urma cu 17-18 ani, dar pe atunci eram satui de consens. De problemele din sanatate se vorbeste inca de si mai multa vreme. Educatia lasa si ea de dorit dupa atitia ani de reforme, iar somajul creste din nou. Neintelegeri politice? - mai mari ca oricind! Obama poate ca n-ar fi avut nici cea mai mica sansa daca ar fi fost roman. Cum sa impaci oricare doua