Istoricul Stelian Neagoe împlineşte mâine frumoasa vârstă de 70 de ani. Cu care rar prilej a avut amabilitatea să ne acorde un interviu. Lup singuratic cum îl ştim de peste un deceniu, am reuşit să-l abordăm într-o splendidă zi de toamnă bucureşteană, spre a depăna din caierul vremii amintiri dragi la ceas aniversar, dar şi proiecţii din imediata contemporaneitate.
Marius Tucă: La mulţi ani, domnule profesor!Stelian Neagoe: Bucuros de vizită şi mulţumesc pentru urări.
Noi am vrut să vă sărbătorim la 5 octombrie, însă dumneavoastră ne-aţi amânat pentru 11 noiembrie. V-aţi născut cumva de două ori? Cu îngăduinţă se poate spune şi aşa, fiindcă eu m-am născut... cam mort.
Glumiţi... Domnule, mama mea – Dumnezeu s-o odihnească – a avut o sarcină foarte grea, într-un sătuc oltenesc uitat de lume, asistată doar de babele din vecini. Poziţionat oarecum strangulat în pântecele mamei, cu picioarele pe după gât, am ieşit – după opinteli epuizante – cu posteriorul înainte...
Adică aţi ieşit cu fundul la lume. Mă rog, maliţia vă aparţine. Cert este că bunică-mea dinspre mamă a avut inspiraţia să scoată un pai mai zdravăn din salteaua patului, să-l introducă în buric şi să sufle pe el. Minune, asfixiatul înverzit a început să dea semne de viaţă, iar tată-meu n-a mai fost nevoit să coboare din podul casei o lădiţă fostă de marmeladă, în care să mă pună şi să mă îngroape în grădină, după cum era obiceiul din bătrâni.
Asta s-a întâmplat la 5 octombrie, înţeleg. Da, este data naşterii... naturale, înregistrarea oficială la Starea Civilă din comuna aparţinătoare, Carpen, s-a făcut abia la 11 noiembrie, după ce ai mei părinţi au fost ceva mai siguri că voi supravieţui, iar drumul mocirlos de câţiva kilometri până la Primărie s-a mai gloduit.
Am înţeles... "minunea" de la Gebleştii de Dolj – satul n
