ÎN TEORIE. Cei care sunt „posedaţi de viciul bârfei“ riscă să fie marginalizaţi de colegi, chiar dacă la început par interesanţi. Sursa: NorthFoto

„Ai aflat ce a păţit x-ulescu?“, „ce fustă scurtă are fata de la resurse umane“, „l-a avansat pe x, deşi nu merita“, „să-ţi povestesc ce am aflat despre băiatul cel nou de la IT“.

Astfel de comentarii, aparent inofensive, despre persoane care nu se află de faţă în momentul acelei conversaţii, pot naşte conflicte majore care riscă să afecteze întreaga echipă. În plus, „vicioşii“ îşi pierd credibilitatea între colegi pentru că au tendinţa de a denatura realitatea.

Ocupaţia celor care nu au ce face

„Consider că bârfa este ocupaţia acelor persoane care nu au ce face. Un adevărat profesionist nu are timp de pierdut cu ceva ce este atât de trivial“, este de părere Mihaela Stroe, general manager la Acta Nonverbal, expert în comunicare nonverbală.

Efectele negative ale „bârfei“ sunt multe, în timp ce beneficiile lipsesc cu desăvârşire, încrederea în cei care obişnuiesc să bârfească pierzându-se foarte uşor, consideră specialista. „Persoanele care plimbă vorba au tendinţ a de a denatura lucrurile, aşa că ajung să fie marginalizate şi ignorate“, atenţionează Mihaela Stroe.

Specialista susţine că astfel de „activităţi“ au doar persoanele care simt nevoia să fie în centrul atenţiei sau care vor să spună cu orice preţ ceva, deşi nu au nimic important de comunicat. „Pe moment poate că îi ajută acest tip de discuţii, însă pe termen lung sunt păguboase, pentru că le distrug credibilitatea“, adaugă Mihaela Stroe.

Într-o primă fază, bârfa adună oamenii, îi provoacă la discuţii, le furnizează informaţii noi, satisfăcând curiozităţi şi provocând pe moment o stare de confort. Pe termen lung, bârfele devin distructive pentru că, de cele mai multe ori, nu