Dacă Statele Unite vor să rămână în joc, trebuie să-şi rafineze modul de promovare. De peste o jumătate de secol, SUA s-au asigurat că cinci Mari Idei conturează politica internaţională. Acum, când Marile Idei ale secolului 21 au prins contur, rămâne de văzut cine îşi va asigura noua piaţă globală a ideologiei. Deşi preşedinţiile lor nu au avut nimic în comun, George H. W. Bush, Bill Clinton şi George W. Bush au privit, toţi trei, lumea, în esenţă, din acelaşi punct de plecare.

Într-o perioadă de dominaţie a unei singure puteri, cea mai mare parte a lumii ajunsese, se pare, să înţeleagă faptul că utilitatea forţei militare este în declin. Pieţele libere erau în ascensiune, creau averi şi contribuiau la sentimentul din ce în ce mai acut că un val de tranziţie către democraţie  este inevitabil.

Telefoanele mobile şi internetul împrăştiau elementele culturii şi conduitei occidentale către o populaţie globală care era dornică, chiar nerăbdătoare să le primească şi să le asimileze.

În principiu, aceşti preşedinţi au avut dreptate. În cea mai mare parte a secolului 20, cinci Mari Idei au conturat politica:

1) Pacea este mai bună decât războiul.

2) Hegemonia, cel puţin forma ei benignă, este mai bună decât echilibrul puterilor.

3) Capitalismul este mai bun decât socialismul.

4) Democraţia este mai bună decât dictatura.

5) Cultura occidentală este mai bună decât orice altceva.

Toate cele cinci puncte privesc SUA drept model şi garant. Puterea americană a adus pacea printr-o combinaţie de ţinere în frâu a altora şi descurajare în Războiul Rece.

Organizaţia  Naţiunilor Unite a fost construită, în mare, potrivit proiectului american. Hegemonia americană a creat o relativă securitate şi a pus bazele unui comerţ şi unor pieţe de cap