A inceput campania electorala? Nu s-ar spune. In afara de cateva anunturi publicitare jenante, cu mesaje prafuite si sloganuri ragusite, si de doua chelfaneli caragialesti intre lipitorii de afise, nu exista nici un semn concret al vreunei confruntari politice. Putinele dezbateri care isi mai fac loc la televiziunile de stiri sunt atat de goale de idei si energie incat nu poti sa nu te intrebi ce se intampla.

Nu mai doreste nimeni sa devina parlamentar? Nu mai doreste nimeni sa ajunga in Guvern, sa invarta pe degete ministere si bugete?

Evident ca da!, insa politicienii nostri au intrat in blocaj. Vor puterea la fel de mult ca in anii trecuti, insa habar nu au ce trebuie sa faca. Votul uninominal a schimbat regula jocului, iar ei nu isi revin din zapaceala. Dupa ce atata vreme au stat in genunchi sub patrafirul sefului de partid care tuna, fulgera, blestema si aghezmuia in numele tuturor, oile politice pur si simplu refuza sa accepte ca a venit vremea sa arate fiecare ce poate si ca trebuie sa convinga prin forte proprii cetatenii din colegiul unde candideaza ca au priceperea si energia de a-i reprezenta in forul legislativ al tarii.

De aici vine problema. Nu asistam la o campanie electorala autentica deoarece majoritatea politicienilor sunt paralizati de gandul ca trebuie sa bata strazile, sa sune la usile apartamentelor si caselor, ca trebuie sa intre in vorba cu oamenii "simpli", ca trebuie sa ii convinga ca au facut ceva in anii in care s-au aflat in Parlament, ca nu au stat degeaba, ca stiu care sunt problemele societatii, ca au solutii pentru ele si ca sunt onesti. Sunt ingroziti ca unii alegatori s-ar putea sa-i ia la goana, sa le ceara explicatii pentru ca traiesc prost sau chiar sa le zica vreo doua pentru porcariile de legi pe care si-au pus semnatura. Cum s-ar impaca o astfel de situatie cu imaginea despre sine a unui mini