Corespondenţă din Washington
Cea mai lungă campanie electorală din istoria Statelor Unite s-a încheiat. Cu bine. America a stabilit pulsul lumii, încă o dată, arătând că prejudecăţile rasiale sunt de acum istorie.
Ce mai contează că două exemplare ale sexului frumos au luat-o pe cocoaşă în văzul lumii, în direct şi la oră de maxim rating? Nici Hillary Clinton şi nici Sarah Palin n-au reuşit să convingă electoratul că fusta e doar un accesoriu vestimentar.
Primul care a făcut valuri privind "sexul" în alegerile prezidenţiale 2008 a fost Dick. Morris. În cartea sa "Condi vs Hillary", autorul concluzionează că doar Condoleezza Rice ar fi avut şanse reale s-o bată pe Hillary Clinton. Nu numai că ex-secretarul de stat are experienţă, renume, dar e şi de genul feminin. Plus că are culoarea critică în aceste alegeri. Doi aşi în mânecă. Dick Morris nu l-a avut pe Barack Obama în radar, pentru că puţini auziseră despre "steaua" din Chicago şi ambiţiile politice.
CULOAREA BATE SEXUL
Ei bine, cineva în penumbre a văzut strălucirea din Obama. Un bun orator, cu stil şi carismă. Şi africo-american. Democrat, tânăr, perseverent în împlinirea visului american. Ce-a avut Barack Obama în plus faţă de Hillary? A avut trecere la femei. Înalt, simpatic, tânăr, zâmbitor, glumeţ. Până şi Organizaţia Naţională pentru Femei (National Organization for Women – NOW), care în anii '70 a instigat la arderea sutienelor, eliminarea acestor detalii din garderoba feminină şi cultivarea părului de pe picioare şi alte zone, l-a susţinut pe Barack Obama. NOW a spus în mod public că Sarah Palin nu primeşte sprijinul organizaţiei.
Numai că republicanii nu au luat în calcul un alt aspect social. Cel mai înverşunat adversar al femeii este tot femeia. De exemplu, Oprah Winfrey, întruchiparea femeii ideale în America, şi-a declarat public