Intr-o lume in care nimeni nu mai are timp de nimic, chiar daca acest nimic poate insemna viitorul tau, sau al copiilor tai, ne petrecem totusi mult timp cu diverse alte activitati, benefice sau nu, trageti linia si constatati singuri. Cei tineri, parintii lor, privesc totul prin prisma sumei care urmeaza s-o primeasca in urma acestei activitati. Ne uitam la atatia oameni care au avut succes, ii criticam, stim atatia mai valorosi, chiar noi puteam fi mai buni. Dar, am incercat? Stim ce sacrificii presupune sa ajungi in varf intr-un anumit domeniu, cat de usor poti sa cazi? Dar stim care sunt oamenii care isi sacrifica intreaga activitate ajutand pe altii sa ajunga la succes, uitandu-li-se numele? Prea multi omit de unde au plecat, cui datoreaza locul unde au ajuns, sunt prea ocupati cu autografele sau sa pozeze in posturi de vedete, uitand ca ceea ce stiu se datoreaza cuiva, cineva care s-a dedicat si si-a dedicat viata muncii sale.

Acestia sunt gladiatorii, cei care sunt obsnuiti sa faca munca, asa numita de jos, ale caror nume sunt omise atunci cand acestia, adica performerii, au ajuns celebri. Ei pleaca, e normal, cauta bunastarea, se practica, fiecare e pe cont propriu. Antrenorii sau profesorii care i-au indrumat de la primii pasi raman s-o ia din nou si din nou de la zero, cu alte generatii, luptand cu neajunsurile, cu sistemul, uneori creandu-si chiar si probleme in familie pentru ca, datorita pasiunii sale, in loc sa castige ca atatia altii, isi cheltuiesc banii proprii la diverse concursuri, din cauza fondurilor suficiente.

Pe acestia nu-i vede nimeni, ei sunt oamenii din umbra, precum gladiatorii, nu li se pomeneste numele, nu li se recunosc meritele.

Ceilalti, nu avem timp de nimic, stim insa sa vedem totul, stim sa apreciem valoarea, sa cerem demisia celor care poate doar culeg roadele, poate candva si ei au trecut prin aceeasi sita.