- Cultural - nr. 204 / 10 Noiembrie, 2008 MAIA MORGENSTERN: "E frumos iarna, cand sunt toate sarbatorile laolalta" Pe Doamna teatrului si cinematografului romanesc (si international...) am intalnit-o la finele anului trecut (n.n. - 1996) in Capitala. In ziua de 10 decembrie, am avut onoarea sa o intervievez in apartamentul sau din Calea Victoriei, cu doua ore inaintea plecarii la Zürich pentru un turneu cu "Asta seara, Lola Blau!" si "Patul lui Procust". .... - Vorbiti-mi despre arderea dumneavoastra, despre lacrimile, emotiile, forta de a tine cu respiratia taiata atatia si atatia spectatori care vin special pentru dvs., Maia Morgenstern! Spectatorii din Targu-Mures, care citesc interviul nostru, au fost hipnotizati complet cand v-au vazut in "Asta seara, Lola Blau!", umpland pana la refuz sala Palatului Culturii, la Intalnirea scolilor si academiilor de teatru europene, desi in seara respectiva se transmitea in direct, la TVR, concertul lui Placido Domingo la Bucuresti! - Nu stiu daca e neaparat un compliment... A plange in scena, pentru mine, nu e prea greu si nu-mi aduc din asta o lauda. Se intampla ca ochii sa fie uscati, intreaga atitudine sa fie uscata, rece, golita, si emotia sa fie extrem de puternica. O astfel de emotie am incercat (se implinesc doi ani in februarie) cand am fost la Auschwitz - sar de la teatru la film, dar nu pot altfel. Filmam cu doamna Marta Meszáros "A saptea incapere" si imi puneam mii de intrebari: cum o sa reactionez, o sa mi se faca rau, nu conteaza, trebuia sa ma duc acolo unde o parte a familiei mele a murit (tatal tatalui meu). Ma imbarbatam si eram golita de lacrimi si de autocompatimire (pentru ca, de obicei, ne buseste plansul cand ne autocompatimim, haideti sa fim sinceri!), era o goliciune si o uscaciune in mine de care absolut m-am inspaimantat, dar nici nu s-ar fi putut altfel. Era dincolo de ce poate cuprinde mi