● Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism, coodonatori Radu Pavel Gheo, Dan Lungu, Editura Polirom, 2008.
Istoriile comunismului se scriu în registru major, detaliind semnificaţiile unei ideologii care, în cazul României, a avut aproape o jumătate de secol răgaz pentru a-şi manifesta ororile. Demersurilor istorice, sociologice sau antropologice li s-au adăugat însă, în ultima vreme, o serie de texte menite să dezvăluie acea istorie trăită, reală şi subiectivă, pe care doar discursul memoriei o poate revela.
Volumul Tovarăşe de drum, apărut la Editura Polirom, în Colecţia "Egografii", reuneşte 17 astfel de scurte incursiuni în memorie, avînd ca scop nuanţarea unui discurs feminin asupra experienţei comunismului. Autoarele acestor texte sînt nume sonore ale culturii române actuale, iar demersul lor încearcă descoperirea unui numitor comun, imaginat de către coordonatorii volumului, Radu Pavel Gheo şi Dan Lungu, sub forma unor interogaţii implicite. Cum era să fii femeie într-un regim totalitar? Cum se poate supravieţui într-un timp în care propriul corp îţi este confiscat, refuzat, controlat, iar tot ceea ce poate alcătui definiţiile diverse ale identităţii feminine este supus chestionărilor absurde ale Partidului? Care sînt coordonatele unei existenţe decente într-o lume cenuşie, fără speranţă, dominată de frică şi neputinţă?
Problematica genului este explorată cu onestitatea unei mărturii îndelung aşteptate. Aproape fiecare autoare semnalează faptul că identitatea de gen determină percepţii diferite ale aceloraşi evenimente, iar situaţia din România comunistă plasa această dilemă într-un paradox insolvabil - deşi beneficiau de drepturi egale cu bărbaţii, femeilor le era rezervată, în mare măsură, o existenţă dominată de tradiţii patriarhale. De la exclamaţia "Ce mişto ar fi fost să fim băieţi!" a Simonei Popescu, şi pînă la constatarea
