Andreea Brădiş are doar zece ani şi... o mare dragoste pentru tenisul de câmp. Deşi şi-a ales un sport costisitor, copila a depăşit obstacolul financiar, dar numai pentru un an. Ce se va întâmpla cu ea la sfârşitul celor 12 luni, dar şi cu alţi copii talentaţi, însă prea săraci pentru a face performanţe în România?Am găsit-o pe teren, la antrenament. O fetiţă subţire, înăltuţă pentru vârsta ei, respirând prin toţi porii tinereţe şi zburdălnicie. Echipată corespunzător, aleargă necontenit pe terenul acoperit, frământând zgura sub tălpile pantofilor sport şi mânuind cu agilitate racheta profesională. În răstimpuri, când antrenoarea dă semnalul, lasă racheta jos şi se aşază alături de colega ei, de aceeaşi vârstă, la linia de start. Câteva ture de teren, o pauză scurtă, mişcări de încălzire şi jocul începe iarăşi. Fără să dea nici un semn de oboseală, fără să se plângă de comenzi, cu o frenezie şi o bucurie aşa cum le trăieşti doar când iubeşti cu adevărat ceea ce faci. „Îi place sportul, tenisul în mod deosebit“, îmi spune o doamnă de pe margine. Din grija cu care o urmăreşte pe copilă şi zâmbetul orgolios întipărit pe faţă, îmi dau seama că e mama fetiţei. „Probabil este şi o moştenire de familie: eu am jucat handbal, soţul - fotbal, ambii de performanţă. Cred că i-am dat ceva din dragostea noastră pentru sport. Dar talentul, indiscutabil, este al ei“, continuă ea. Pe teren, parcă auzind-o, copila nu ratează nici o minge servită de antrenoare, din colţul opus. Mişcându-se cu supleţe, prinde fiecare lovitură din zbor şi o întoarce, cu forţă, zâmbind. „E abia la început. Dar toţi care au văzut-o au spus că promite, că e o speranţă a tenisului craiovean!“, spune, încântată, mămica.
Sportivă de la cinci ani Andreea Brădiş are doar zece ani. Cu doi părinţi care au ştiut întotdeauna să aprecieze efectele pozitive ale mişcării fizice, dar şi cu o vioiciune şi en