Joi, volumul “Notre Dame de Paris” de Victor Hugo, din seria “100 de cărţi fundamentale”, va fi distribuit împreună cu ziarul “Adevărul”. Apărut în 1831, acest prim roman al scriitorului francez s-a bucurat de un succes imens şi a fost tradus imediat în alte limbi europene. Victor Hugo a conceput acest volum încă din 1828, căutând, în repetate vizite la Catedrala Notre Dame, să intuiască atmosfera Parisului medieval, în care plasează povestea.

Eroina romanului, tânăra şi frumoasa ţigancă Esmeralda, dansează în faţa catedralei. Frumuseţea ei aprinde pasiunea a trei bărbaţi: arhidiaconul Frollo, căpitanul Phoebus şi Quasimodo, clopotarul diform.

Răpită de Quasimodo din ordinul arhidiaconului, Esmeralda este salvată de Phoebus. Din gelozie, Frollo îl ucide pe căpitan, de a cărui moarte este acuzată tânăra.

Condamnată la moarte, este salvată de Quasimodo, care o ascunde în catedrală, spaţiu sacru ce o apără de justiţia oamenilor. Arestată din nou, Esmeralda este spânzurată. Quasimodo îi răzbună moartea aruncându-l din turnul catedralei pe Frollo şi apoi se sinucide.  

Dramă romantică, “Notre Dame de Paris” a cunoscut cea mai bogată posteritate, depăşind piesele de teatru ale lui Hugo, “Hernani”, care stârnise la prima montare un imens scandal în Paris, sau “Lucrezia Borgia” şi chiar  romanul “Mizerabilii”.

Spectacole şi ecranizări

În secolul al XIX-lea, romanul a inspirat două opere, ambele intitulate “Esmeralda”. Prima a fost compusă de Arthur Goring Thomas în 1883, iar a doua de Dargomyzhsky, în 1847. Longevitatea i-au asigurat-o, în primul rând, ecranizările.

Aproximativ şapte filme îşi bazează scenariul pe cartea lui Hugo. Primele două datează din epoca filmului mut: “Esmeralda” (1905) şi “The Hunchback of Notre Dame” (Cocoşatul de la Notre Dame, titlu sub care a fost