Ardeiul iute aparţine familiei Solanacee, care mai cuprinde vinetele, cartofii şi roşiile. Este fructul unei plante originare din America Centrală şi Meridională, cultivată pentru prima dată în urmă cu aproximativ 7.000 de ani.Ardeii erau folosiţi din cele mai vechi timpuri pe post de condiment, dar şi ca ingredient pentru prepararea unor feluri de mâncare. Alături de porumb, fasole şi dovleac, ardeiul a fost una dintre legumele de bază ale Americii Precolumbiene. În Europa, ardeiul a fost adus de medicul lui Cristofor Columb, în secolul XV. Iniţial, a fost cultivat aici doar ca element de decor, fiind apreciat din punct de vedere gastronomic abia după câţiva ani, când şi-a găsit un loc de cinste în bucătăriile ţărilor mediteraneene şi din Balcani. Magelan a fost cel care a dus ardeiul în Africa, unde s-a şi răspândit foarte repede. Este o plantă care se adaptează foarte uşor diferitelor condiţii de mediu, fiind în prezent cultivată pe toate continentele. Există specii care diferă, în funcţie de formă, culoare sau gust. Două specii de ardei iute sunt însă foarte apreciate în bucătărie: Frutescenses şi Annuum. În ţările calde există mai multe varietăţi. În Mexic, spre exemplu, se cultivă aproximativ 15 varietăţi, dintre care unele au culoarea verde (Jalapeo, Serrano, Poblano), altele - roşie (Cascabel sau ardeiul-cireaşă, piperul de Cayenne, Pasilla) sau - galbenă (Guero). Guero şi Habanero pot provoca lăcrimarea în momentul în care sunt tăiaţi, din cauza iuţelii lor excesive. Numele dat varietăţii de ardei-piper de Cayenne nu are nici o legătură cu piperul. Acesta este foarte utilizat în America Latină şi în India ca şi condiment pentru chili şi curry, dar şi pentru prepararea faimosului sos tabasco. Numele de paprica a fost dat pulberii care se obţine din ardeiul Annuum deshidratat, care este, de fapt, ardeiul iute roşu, întâlnit şi la noi. Aceasta se poate ob