In drama greaca Medeea, odiseea argonautilor in cautarea lanii de aur ii poarta in Colchis, pe tarmul actualei Georgii. Aici, grecii condusi de Iason reusesc sa obtina ceea ce isi doreau prin inselatorie si vraji, cu sprijinul printesei Medeea. Tatal Medeei, regele Aetes, obisnuia sa ii dea pieirii pe toti strainii care ii calcau tara, nu numai de teama ca ar fi putut cere pretiosul dar sacrificat odinioara lui Zeus, dar si ca masura de precautie pentru ca acestia sa nu-i ravneasca tronul si tinuturile. Natura este foarte generoasa intr-adevar si astazi: vai largi, munti inalti, ape abundente, pamant roditor, o clima pe alocuri mediteraneana. Georgienii se mandresc ca, atunci cand, la inceputul istoriei, pamanturile au fost impartite tuturor neamurilor, ei au ajuns mai tarziu (motivele variaza), asa ca Dumnezeu le-a dat tinuturile pe care le pastrase pentru el.
Sentimentul frontierei
Cei 4 milioane de georgieni din tara sunt mandri de istoria lor si de supravietuirea ca neam la portile indepartate ale crestinatatii, la incrucisarea drumurilor atator popoare migratoare. In vremuri de primejdie, populatia se refugia in munti. Georgienii nutresc, ca si romanii, acelasi sentiment al existentei si persistentei la rascrucea intalnirii intereselor si ambitiilor unor mari puteri, inconjurati de neamuri diferite si invadati de mari imperii. Teritoriul actual al Georgiei a fost teatrul de exprimare a rivalitatilor pentru controlul zonei intre Imperiul Roman, Armenia, Bizant, Persia si Imperiul Otoman. Dupa secole de dominatie musulmana, incepand din secolul al XV-lea, regii georgieni au cautat alianta cu Rusia crestina. Ca rezulat, Rusia tarista a anexat intreaga Georgie in 1801. Pana in 1991, cand s-a produs dezmembrarea URSS, Georgia a ramas sub controlul Moscovei. La 18 ani dupa redobandirea independentei si dupa doua razboaie cu provinciile separatiste Abhaz
