Actuala criza financiar-bancara ce tinde spre recesiune economica globala pune in discutie modelul de dezvoltare dominant, al carui esec este deja anuntat si demonstrat, si declanseaza dezbateri asupra cailor de iesire din impas si a prefigurarilor unui nou proiect mondialist. Chiar daca preocuparile economice par le a pune intr-o anumita eclipsa pe cele ecologice, locul central pastrat de problematica energetico-climatica face ca marii lideri politici ai lumii, amintind de situatia din 1930, sa gandeasca la si sa se pronunte pentru un Green New Deal. Uniunea Europeana insista pe conversiunea energetico-environmentala, Franta accelereaza aplicarea Grenelle de lâEnvironnement, sub socul ecologic al Jocurilor Olimpice, China elaboreaza noi planuri in care dimensiunea environmentala devine tot mai perceptibila, iar in SUA, "independenta energetica" a reprezentat o tema prioritara a alegerilor prezidentiale. In acest context de tulburente, se pot identifica si germenii unei noi ecologii politice, ca un raspuns specific la acest nou cutremur socio-economic.
Daca acceptam ideea ca depasirea crizei multidimensionale presupune intoarcerea la real, la nivelul ideologiilor trebuie sa revenim asupra vechiului verdict conform caruia am fi asistat deja la "sfarsitul ideologiilor". Nimic nu este mai important acum decat sa regasim pasiunea ideilor si prin aceasta sa opunem unei lumi prefigurate, ca o ipoteza generala, certitudinea anticipata a unui cu totul alt curs al lucrurilor.
Dupa esecul afirmat al paradigmei autoreglarii interne prin actuala criza financiar-economica in curs, noua ecologie politica gandeste economia, politica si ecologia nu numai ca sisteme deschise unul catre altul, dar si determinandu-se reciproc. Intr-o pozitie, pe care am putea-o denumi moderata, se accepta ca este posibila si preferabila o cale a dezvoltarii umane fara a sacrifica ecosi
