Ne aflam oare intr-o era a teoriei conspiratiei? Exista destule dovezi care sugereaza ca am intrat intr-o asemenea epoca de aur a cercetarilor, speculatiilor si deductiilor asumate de cetateni si care capata de regula contur pe internet pentru a se raspandi ca un virus in toata lumea. Procesul extrage teoriile conspirationiste de la periferia discursului public, adica de acolo unde erau ele consemnate in trecut, ducandu-le uneori in centrul dezbaterii politice.
Mi-am dat seama de acest lucru din intamplare. Scriind o carte despre confiscarea puterii executive americane in anii Bush, in timpul documentarii pe marginea unor noi evolutii am dat pe internet peste discutii care plecau de la ideea unor manipulari in spatele usilor inchise.
Exista cateva teme majore. In SUA, una frecvent intalnita este ca elitele globale conspira – printre altele, prin Grupul Bilderberg si Consiliul pentru Relatii Externe – la crearea unui guvern mondial, care sa fie dominat insa de propriii exponenti, nu de guvernele nationale. Uneori, cu detalii ce tin mai mult de folclor, adeptii teoriilor conspirationiste completeaza cabala prin includerea unor organizatii precum Illuminati, francmasonii, invatatii lui Rhodes sau, ca intotdeauna, evreii.
Fundamentele acestor naratiuni le sunt familiare acelora care au studiat mecanismele de transmitere a anumitor tipuri de scenarii pe timp de criza. In termeni literari, aceasta teorie a conspiratiei seamana bine cu Protocoalele Inteleptilor Sionului, invocand elite globale secrete, cu o putere foarte mare si obiective ticaloase. Din punct de vedere istoric, se tinde catre acelasi set de teme: transformari infricosatoare, de necontrolat, induse de cosmopoliti educati si urbanizati.
Cei care s-au ocupat de studierea Republicii de la Weimar cunosc faptul ca dislocarile bruste si socurile la care au fost supusi germanii
