Sursa: Zoltan Lorencz
Mesajul era limpede (negarea comunismului şi a securismului) şi adecvat perioadei de vârf a puterii iliescistomironcozmaciste. Momentul construcţiei anunţat de Alianţa D.A. a fost doar o părere.
În această campanie electorală nu există vreun discurs constructiv. Se vorbeşte mai mult despre păruiala dintre cele două doamne din Piaţa Moghioroş (Elena Udrea şi Luminiţa Anghel). Mai puţin amuzant e că a revenit încrâncenarea. Discuţiile despre politică între amici sunt, din nou, iritate. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni, toţi pun ştampile. „Mobilizarea“ electorală înseamnă înverşunare. La asta ne pricepem, să facem politică de tranşee.
Să-i lovim pe ceilalţi. Să-i doară! E mentalitatea de război politic perpetuu. Iar războiul distruge. Ăsta e scopul lui, să distrugă, să fărâmiţeze adversarul, să-l elimine. Iar după război? Frumos ar fi să se reconstruiască şi să se construiască. Dar după război urmează un nou război. Câte războaie poate duce un om, într-o viaţă? Câte războaie poate duce o generaţie? Nu ştim. Vom trăi şi vom răbda.
Între timp, analizăm. Alcătuim portretul robot al alegătorului, distribuţia opţiunilor politice ale diverselor categorii socio-demografice. Aflăm că partidul lui Iliescu şi Năstase (şi Geoană) e preferat de femei în vârstă din satele Munteniei, cu studii „mai puţin decât liceul“ şi venituri sub medie. Partidul din jurul lui Traian Băsescu e votat mai ales de bărbaţi de 31-60 de ani din mediul rural, în special din Moldova şi Transilvania, cu studii liceale sau mai mult şi venit mediu sau peste medie. Cei mai mulţi votanţi ai liberalilor sunt tinerele de 18-30 de ani care locuiesc în oraşele din Transilvania şi au „la bază“ liceul şi şcoala postliceală (venituri peste medie). Vă recunoaşteţi în vreuna dintre aceste scheme?
Şi dacă nu vă recunoaşteţi, şi dacă da
