Campania electorala nu face decat sa confirme regresul din ultimii doi ani al clasei politice si mass-media. Sterila, lipsita de substanta si dezbateri serioase, impanata cu bufonerii si melodrame, mustind de impostura si demagogie, campania 2008 este vidata de continut.
Inconsistenta ei â prima campanie lipsita de o tema majora de dezbatere â nu este o intamplare si nu tine nici de majorarea salariilor, de distorsiunile produse de uninominal sau de satietatea societatii fata de politica. Resorturile acestei diluari sunt mult mai profunde si raspunsul se gaseste in mecanica viciata dupa care au functionat intreaga clasa politica si media, incepand din 2006 incoace.
Campania, inceputa de peste o saptamana, este doar o plicticoasa si insipida continuare a obisnuitelor talk-showuri, aceste masinarii de manipulat cuvinte groase si idei cat firul de ata. Aceleasi figuri rasuflate, aceleasi persoanje â politicieni si jurnalisti dezirabili pentru mogulii sefi ai televiziunilor â rod la nesfarsit temele intrate deja in putrefactie de cate vorbe au curs peste ele. In plina campanie, din zori si pana noaptea, asa cum au facut-o si in ultimii doi ani, televiziunile fac eforturi disperate nu doar sa induca in mintile spectatorilor dezgustul fata de orice tine de politica, dar si sa faca slalom pe langa orice subiect major care ar putea trezi interesul sau ar scoate spiritele din adormire.
Grevele si scandalul maririi salariilor profesorilor sunt o adevarata pleasca pentru televiziunile de stiri si pentru moderatorii-tonomat, subiectul fiind folosit pentru a acoperi orice alta tema. Tentativele de a iesi din aceasta regie sunt inabusite in fasa cu tonuri ratoite si priviri de comisar care risca sa nu-si incaseze prima de intoxicare de la sfarsitul lunii. Cei cativa pumni in nas impartiti mitocaneste intre penelisti si becalisti sunt fructificati la max
