De la "imnul golanilor" la "imnul messenger" sau dupa 20 de ani de politica

I. 1990-1996

"Mai bine haimana decat tradator,/Mai bine huligan decat dictator,/Mai bine golan decat activist,/Mai bine mort decat comunist." Acesta este regimul politic, in registru romantic. Scenariul e foarte simplu: revolutie, sacrificiu, rasturnarea comunismului si a comunistilor, democratizarea blitzkrieg a tarii, instalarea imediata a unui guvern de oameni patrioti, puri si anticomunisti, realizarea totala a enuntului Punctului 8 de la Timisoara, credinta in Dumnezeu, Biserica, vesnica pomenire eroilor anticomunisti din decembrie 1989, dar si a celor din ultimii 50 de ani, pedepsirea tuturor colaborationistilor, improprietarirea imediata a tuturor dezmostenitilor, restitutio in integrum a tot. Tot deodata. Votati pentru libertate, dreptate, adevar! Votul: actul politic prin excelenta, actul de acord cu si de participare la regimul democratic pe care, unanim, il dorim atat de fierbinte incat, iata, il avem. Politicul in vremuri moderne e moral, in primul rand moral. Nu altfel a fost afacerea Dreyfuss, care pecetluieste, dupa unii, nasterea intelectualului francez si a ultimei modernitati franceze.

In România, accesul la acest tip politic a fost, insa - votul din mai 1990, apoi din 1992 o demonstreaza -, limitat. Pe de o parte, cultural, pe de alta, din perspectiva psihologica. Putini din cei 23 de milioane de români aveau nevoie de libertate, democratie, alegeri libere; ceea ce le lipsea era mancarea. La fel de putini, desi cei mai vizibili, erau cei care traiau politicul in regim de fantasma. Urmare: ne-am ales cu mineriade, cu crahuri bancare, cu spolierea statului (ramas vagabond), stim.

Dupa 1992, se constituie opozitia la FSN, Iliescu, neocriptocomunisti. Partidele istorice il aleg varf de lance pe Emil Constantinescu. 1994: priviti inregistrarea, pe YouT