In orasele romanesti mai asezate s-a dus deja vestea ca bucurestenii au cam innebunit: sunt agitati, se imbrancesc, claxoneaza, te injura, striga, asculta manele la maxim si au mai tot timpul ceva de impartit cu oricine. Capitala Romaniei este locuita de oameni stresati si mereu pe fuga. Impotriva acestui stil de viata lupta un grup de artisti coagulati in jurul Centrului National al Dansului din Bucuresti si al coregrafei Vava Stefanescu. La sfarsitul lui septembrie au iesit in strada si, in preajma fantanii din Piata Universitatii, s-au intins pe caldaram cu fata in jos. Sunt anticorpii care lupta impotriva maladiei care a imbolnavit Bucurestiul: lipsa de simtire. Cititi interviul Hotview cu unul dintre acesti anticorpi: dansatoarea si coregrafa Vava Stefanescu.
Vlad Mixich: Ce s-a intamplat in septembrie la Universitate?
Bunul-simt apare intr-un context in care daca nimeni nu scuipa si tu scuipi, inseamna ca esti deplasat Vava Stefanescu: A fost o idee a lui Mihai Mihalcea care porneste de la o forma de atitudine publica: e o imagine cu el intins pe caldaram cu fata in jos, unde sta pur si simplu. Are si o colectie de fotografii pe tema asta. Nu stiu daca e o forma de protest, cred ca e mai mult o forma de atitudine, de a intelege altfel lucrurile si a te uita altfel la ele. In cea mai mare liniste, 60 de persoane au stat in jurul fantanii de la Arhitectura aproape 45 de minute cu fata in jos, direct pe caldaram.
A venit multa lume si am primit feedback-uri foarte multe de la trecatori. Aceasta instalatie de corpuri direct pe caldaramul unui spatiu public a fost insotita de o muzica, aleasa de Mihai. Cel putin a starnit foarte multe intrebari si ganduri despre omul in mijlocul orasului. Sigur ca noi am fost mai liberi, ne permitea sa ne miscam, sa schimbam pozitiile, dar a fost o forma de absentare insotita de privirea trecatorilor.
