Soţii Tudoriţa şi Ionel Ionceanu locuiesc într-o cămăruţă curată, la ultimul etaj al Centrului de Îngrijire şi Asistenţă din Slatina. Ei s-au cunoscut în urmă cu 20 de ani, la Căminul de bătrâni din Cezieni.

Îl găsim în camera de la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă din Slatina doar pe Ionel, aşezat pe un scaun, cu câteva perechi de încălţăminte în faţă, cărora urmează să le pună flecuri. Căci este cizmar de când se ştie. Intră grăbită pe uşă şi soţia sa, Tudoriţa, şi se aşază pe pat, cuminte.

„Era frumoasă. Avea un păr des şi ondulat, tuns la baza umerilor. Îl ţinea numai dezlegat. Parcă o văd şi acum“, îşi aminteşte Ionel. Au ajuns la cămin după ce părinţii lor s-au prăpădit. „Fraţii şi surorile au zis că fiecare cu treaba lui. Am spus că e mai bine să vin la cămin, decât să rămân pe drumuri“, explică, tristă, Tudoriţa. Când s-au cunoscut, Ionel avea 33 de ani, iar Tudoriţa, 38. Timp de patru ani au fost prieteni. Se întâlneau în fiecare zi la Căminul de bătrâni din Cezieni, care le devenise casă. Într-o zi au crezut că vor fi despărţiţi. „Am plecat vreo 60 de persoane de acolo, de la Căminul din Cezieni. Ne-au luat cu autobuzul şi ne-au adus la Slatina, la căminul acesta. Am crezut atunci că ne despart, că pe mine mă transferă la Slatina, iar ea rămâne acolo, dar n-a fost aşa“, povesteşte, zâmbind, Ionel. După nici un an de când au ajuns la Slatina, au hotărât să îşi unească destinele. „Cum să vă spun, am plăcut-o de când am văzut-o. A fost dragoste la prima vedere, să zic aşa. Am cerut-o de nevastă, iar ea a acceptat. Am făcut cununia civilă şi pe cea religioasă aici, în oraş. Cei de la cămin ne-au dat o cameră pentru amândoi. Asta în care suntem şi azi. Sunt foarte buni cei de aici, de la cămin. Cel mai important este că eu şi Tudoriţa ne-am înţeles de la început. Şi acum ne înţelegem la fel de bine. Să vă arătăm fotografiile de la nuntă, avem şi