Mai ales de cind a scapat de iluzii si se straduie sa judece cu masura. Ceea ce si face in textul asta dedicat dezbaterii de aseara de la GDS, eveniment despre care mi-am dat si eu cu parerea in postul precedent. Ziarist prolific, Tapalaga (fiind pe blog si cunoscindu-ne destul de bine, imi permit sa nu folosesc formula “domnul Dan Tapalaga”) acorda un spatiu exagerat de mare, dupa gustul meu, unei intimplari mediocre. Cu atit mai mult cu cit acest lucru rezulta din chiar propriul text. Dar asta conteaza mai putin si oricum nu m-as fi apucat acum de comentat daca Dan nu mi-ar fi dedicat si mie o sapuneala, undeva intr-un PS. La el o sa ma refer in continuare.
Asadar, ce-i cu mucegaiul de la GDS?
Pai, Dane, desi esti un pic mai tinar decit mine, ai prins cu siguranta vremurile de glorie ale GDS. Din nefericire, onorabila institutie a societatii civile e azi o umbra. La fel si revista pe care o editeaza, 22, pentru care cindva faceam eforturi s-o prind pe la chioscurile de presa. Stiu, exista o multime de explicatii pentru situatia in care au ajuns, dar asta nu ma impiedica sa ma declar dezamagit. Am tot respectul pentru ce-a fost GDS dar prea putin de apreciat in prezent.
Mai citesc din cind in cind articole din revista, dar rareori ma “hranesc” cu ceva. Cel putin comentariile sau analizele politice mi se par, majoritatea, nu doar partizane, iar eu de din astea chiar m-am saturat, ci si mediocre. Apoi halci intregi de maculatura sub forma de suplimente (nu toate, dar cele mai multe) sau traduceri din presa straina pe care oricum le gaseti, daca vrei, pe net. Multa umplutura, calitate grafica sub orice critica, poze trintite acolo ca sa fie, toate astea denotind nu saracie ci o totala lipsa de preocupare. O revista care se vrea de elita facuta in bataie de joc. Si, repet, nu vreau sa aud de lipsa banilor, ca nu asta-i problema si tu o stii prea bine
