În România sunt bătrâni care trăiesc din pensii de câţiva lei pe lună. Descoperim în toată ţara oameni care-şi duc zilele sub limita subzistenţei cu banii primiţi de la stat. Veniturile lor nu reprezintă însă o pensie propriu-zisă, ci ajutoare date de stat. Fie că ne place sau nu, la sfârşitul unei activităţi de-o viaţă primim de la stat exact pensia pentru care am cotizat. Regula e simplă: cât plăteşti, atât primeşti. Dar asta nu înseamnă că cei care şi-au achitat asigurările cu conştinciozitate o viaţă întreagă pot trăi decent din pensiile primite de la statul român.

BĂTRĂNEŢE FĂRĂ BANI

Din nefericire, mulţi bătrâni trăiesc din sume derizorii sau nu beneficiază astăzi de pensii deoarece contribuţia lor la bugetul de asigurări sociale a fost ori foarte mică, ori nu a existat. Descoperim o bătrână de 70 de ani, precum Petrica Vasile, din satul Lanurile, judeţul Brăila, căreia statul îi dă 2 lei pe lună. Costă mai mult taxele de transport poştal decât pensia propriu-zisă. Altă bătrână, din Maramureş, Ioana Roşca din satul

Rozavlea, care primeşte 3 lei pe lună. Mai putem căuta şi vom găsi mii de cazuri disperate în toată ţara. Pe aceşti oameni îi putem sprijini prin diverse donaţii şi ajutoare, dar nu le putem da o pensie decentă. Pentru că nu au contribuit cu mai mult la bugetul de asigurări sociale. “Aceste sume mici nu sunt pensii. Una dintre doamne beneficiază de pensie de urmaş dintr-un alt sistem. Pentru că pensia de urmaş era mai mare decât cea pe care ar fi primit-o în sistemul public, a optat pentru aceea, dar i-a rămas în plată pensia suplimentară, pentru că nu-i puteam lua acest drept. Această sumă este, într-adevăr, mică, dar nu reprezintă pensia propriu-zisă”, explică Angelica Mihail, purtătoarea de cuvânt a Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). Aşa cum noi plătim acum două procente din salariul b