Un sfert dintre românii fără un loc de muncă se apropie de pensie. Dar, ca să le meargă în continuare vechimea, înfruntă reticenţa angajatorilor. Sursa: Vlad StănescuSursa: Razvan Valcaneantu

1 /.

Ai peste 50 de ani şi eşti în căutarea unui nou loc de muncă? Nimic nu pare să fie mai complicat pe piaţa autohtonă a muncii. România este ţara din Uniunea Europeană în care rata de ocupare a persoanelor din grupa de vârstă 55-64 de ani a scăzut cel mai mult din 2001 până anul trecut. Astfel, în prezent, 25% dintre şomerii români sunt persoane a căror vârstă depăşeşte 45 de ani, potrivit cifrelor Eurostat (organismul Comisiei Europene care se ocupă cu statistica).

Acestea sunt probleme recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, „morile de vânt“ cu care se luptă Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) şi realitatea crudă - unul dintre cazurile tipice de discriminare de care se lovesc, zilnic, peste 33.000 de români care-şi caută de lucru.

Reprofilarea nu garantează un nou job

Au muncit ani buni în câte-o întreprindere de stat care s-a închis sau într-o fabrică din care au plecat cu Ordonanţa 22 de disponibilizare. Unii au încercat reprofilarea, au făcut cursuri, au învăţat să vorbească limbi străine şi să utilizeze computerul. Sunt la fel de competenţi, chiar mai experimentaţi decât orice începător, dar au un dezavantaj: prea puţini ani până la pensie.

Exact de asta se feresc angajatorii, deşi statul îi încurajează cu subvenţii pentru fiecare dintre proaspăt angajaţii cu vârste mai mari de 45 de ani. Mulţi preferă să plătească însă un salariu mai mic unui tânăr pe care să-l „crească“, pentru ca apoi să-şi asigure un angajat pe o perioadă lungă de timp. „Şi apoi, la vârsta asta vin şi problemele de sănătate. Eu sunt de formare mecanic auto, da’ cum, de 20 de ani, am fă