Experimentul facut de "Romania libera" cu camera ascunsa a scos la iveala o realitate paralela cu cea de la televizor. Reporterii s-au dat reprezentanti ai unui candidat fictiv si au intrebat cativa primari cam cat ar costa sa obtina niste voturi. A aparut imediat un adevarat mercurial electoral. Dialogurile tragicomice dintre reporteri si primari ar merita puse pe scena. Singurul primar care refuza o face pentru ca ii este frica de Marian Oprisan, apoi explica reporterilor sub acoperire cum se distribuie banii de la judet pentru lucrari de infrastructura: in functie de procentul obtinut de PSD in fiecare comuna. Electoratul rural pare a ramane captiv si usor de cumparat. Pana acum cativa ani, partidele foloseau institutiile si beneficiile sociale pentru a constrange votul: daca erai suspectat ca nu ai votat cum trebuie, nu mai primeai ajutor social, aprobare de taiat lemne, iar pensia putea sa intarzie suspect.
In ultimii ani, am facut un progres considerabil: cresterea economica a ajuns si la tara, bani exista, acum votul se cumpara direct. Viorel Hrebenciuc se lauda intr-un ziar cum va castiga alegerile din colegiu detasat: a dat telefoane (din opozitie, nu?) la Guvern, astfel incat toate satele din colegiu au fost asfaltate peste noapte. Cum povesteste chiar el, nu mai stiau vacile sa se intoarca acasa de la izlaz, dimineata plecasera pe drum de praf si seara se intorceau pe asfalt. Fabuloasa imagine, haios dom’ Viorel! La mine la tara un candidat a impartit peste la biserica. Contracandidatul sau a imprastiat prin sat zvonaci spunand ca pestele era stricat. Proasta inspiratie: taranii il mancasera deja, stiau ca fusese proaspat, minciuna a fost data in vileag imediat. Adevarul a triumfat, sa fie primit!
In 2004, cand vorbeam despre cele doua Romanii, cea urbana, care mersese cu Basescu, si cea rurala, a lui Nastase, i-am luat un inte
