Summitul G20 de la Sao Paulo a pregătit reuniunea de la Washington unde s-ar putea lansa refondarea ordinii economice mondiale. Deşi nici ele nu o duc acum prea bine, criza grăbeşte invitarea economiilor emergente la pupitrul instituţiilor financiare mondiale. Reuniţi în capitala financiară braziliană, pe 8-9 noiembrie, miniştrii de finanţe şi şefii băncilor centrale din statele G20 – grupul celor mai importante economii ale lumii – nu au adoptat nicio decizie concretă, dar au subliniat câteva teze.
Prima nu mai are contestatari: în mod coordonat, statele trebuie să reducă taxele sau să crească cheltuielile, pentru a întoarce din drum prima recesiune globală din 1982.
Faţă de cele 700 miliarde de dolari pe care Washingtonul le va pompa în instituţii financiare americane, Beijingul a anunţat că va investi 586 de miliarde de dolari în infrastructură şi cheltuieli sociale pentru a limita impactul crizei globale asupra economiei chineze - foarte dependente de exportul pe pieţele unde acum scade consumul.
Revendicări de stânga
A doua teză este promovată mai ales de economiile emergente, şi încă de un deceniu: sistemul financiar internaţional creat după marea recesiune din anii ‘30 (Bretton Woods, 1944) nu a prevenit crizele economice care au urmat, deci are nevoie de noi politici.
“Acest sistem s-a prăbuşit ca un castel de cărţi de joc, ceea ce pune la pământ şi credinţa dogmatică în principiul neintervenţiei statului în economie”, a tunat gazda, preşedintele Braziliei. Luiz Inacio Lula da Silva a deplâns nu doar reducerea cererii globale de soia ori minereu de fier, dar şi că fondurile de investiţii străine au afectat economiile emergente, prin retragerea rapidă de pe bursele acestora, pentru a-şi acoperi pierderile din economiile dezvoltate.
Iar revoluţia trebuie făcută pe repede înainte.
@
