Salarizarea unică a bugetarilor ar trebui să includă toţi angajaţii statului în aceeaşi grilă, să reducă raportul dintre salariul de bază minim şi maxim la jumătate, iar ponderea sporurilor, la cel mult 30% din cåştig. Confruntat cu revendicări salariale care împovărează excesiv bugetul, Guvernul a redescoperit importanţa unei legi abandonate în urmă cu doi ani: salarizarea unică a bugetarilor. Sindicaliştii, care nu au arătat niciodată pånă acum că susţi

Salarizarea unică a bugetarilor ar trebui să includă toţi angajaţii statului în aceeaşi grilă, să reducă raportul dintre salariul de bază minim şi maxim la jumătate, iar ponderea sporurilor, la cel mult 30% din cåştig.

Confruntat cu revendicări salariale care împovărează excesiv bugetul, Guvernul a redescoperit importanţa unei legi abandonate în urmă cu doi ani: salarizarea unică a bugetarilor. Sindicaliştii, care nu au arătat niciodată pånă acum că susţin o astfel de propunere, nu i se opun făţiş, dar susţin că nu este decåt o amăgire, pentru a-i „scoate din priză“ în demersul de obţinere a unor majorări salariale.

Proiectul salarizării unice – realizat pe baza unor recomandări ale Băncii Mondiale – a fost asumat de Guvern în 2006, dar amånat din cauza efortului uriaş de negociere cu sindicatele şi cu partidele parlamentare.

Pe långă echitate şi transparenţă mai mare a retribuirii, salarizarea unică ar reprezenta o pårghie de control asupra cheltuielilor publice şi a stabilităţii macroeconomice.

În prezent, sistemul de salarizare a bugetarilor este stufos, fiind reglementat de peste 200 de acte normative. Este inechitabil, existånd remuneraţii diferite pentru persoane cu aceleaşi funcţii, studii şi vechime, dar angajate în instituţii diferite, şi abundă în discrepanţe, persoane cu pregătire şi atribuţii complexe avånd cåştiguri similare celor fără studii.

Propunere de principiu