- Comentariu - nr. 206 / 12 Noiembrie, 2008 Din '89 incoace, Romania a trecut prin cinci cicluri electorale. Alegerile din 1990, 1992, 1996, 2000 si 2004 au reprezentat examene pe care alegatorul roman a incercat sa le treaca cu brio. Desi, cu exceptia primelor doua mandate, alternanta la putere a functionat ireprosabil, bunastarea mult promisa de mai toate guvernele care s-au perindat in fruntea tarii s-a lasat asteptata. Romanii au avut in tot acest rastimp parte doar de promisiuni, sondaje comandate cu bani grei (pentru intoxicarea populatiei), atacuri sub centura, pentru discreditarea adversarilor, de demagogie cat cuprinde, de oportunism, aliante electorale conjuncturale si cate altele. Acum urmeaza alegerile parlamentare din anul de gratie 2008, iar in 2009, cele prezidentiale. Intrebarea este: difera aceste alegeri _ sub aspectul formei de manifestare _ de cele precedente? Nicidecum. Inca din primele zile ale declansarii campaniei electorale, si-au facut simtite prezenta populismul, manipularea, diversiunea, atacurile fara menajamente ale competitorilor etc., etc. Ceea ce, inca de pe acum, ii face pe romani sa fie pesimisti, iar, in final, sa constate ca s-au inselat (au fost inselati) din nou. Si asta, pentru ca, de aproape doua decenii, oamenii (electoratul, in fond) tot spera intr-o guvernare mai eficienta, materializata in nivelul de trai. Ceea ce putem spune, deocamdata, este ca nu prea avem motive de optimism, desi s-a adoptat, in premiera la noi, uninominalul. Motivul? Politicianul roman este cam acelasi cu aceleasi apucaturi. Adica, unul care face orice pentru a fi ales, in afara de a realiza ceea ce promite. In precampanie, i-am si vazut deja cum se fac ca iubesc copiii, ii ridica cu drag la piept si-i saruta, unii se imbraca in costum national; sunt prezenti la reuniuni mondene si la meciuri de fotbal, nu refuza un pahar de vin; se fac prieteni