Când prostituatele nu mai găsesc clienţi nici să-şi ţină zilele, e criză, moncher! Experţii în economie mondială n-au fost în stare să prevadă nimic. E clar că nu merg la curve. Dacă ar fi făcut-o, ar fi văzut de câţiva ani semnele dezastrului financiar şi poate planeta ar fi fost astăzi într-o situaţie mai bună. Pentru orice observator atent al schimbărilor subtile care se dovedesc apoi a influenţa lumea mai mult decât războaiele şi păcile aferente, lucrurile au devenit alarmante cu mult timp în urmă. Cartierul roşu din Amsterdam e pe cale de demolare. Primăria scoate fetele din vitrină şi le trimite la recalificare pe banii contribuabililor. O cruciadă morală împotriva păcatului? Nici pomeneală: afacerea nu mai producea bani. Un cartier de locuinţe ar fi mai profitabil.
Ultimul ţărm
Reeperbahn, celebrul bulevard din portul Hamburgului, a rămas ultima speranţă. Grăbiţi-vă însă, nu o va mai duce mult.Te apropii de Reeperbahn cu entuzismul specific turistului avid. De cultură, bineînţeles. Doar aici au cântat Beatles. Şi nu numai. Mai puneţi, Cream, Bill Haley, Chuck Berry, Ray Charles.
Dar zilele de glorie s-au dus de mult. Din capul străzii te întâmpină câteva restaurante chinezeşti care, după cum arată, n-au mai cunoscut clienţi de pe vremea lui Mao. Berăriile trag şi ele să moară. Clienţi ioc. Dacă în Germania ar fi muşte, le-ai auzi bâzâitul. Dar nu sunt. Barmanii zac doborâţi de plictiseală în spatele tejghelei.
Ar putea să mai schimbe o vorbă cu vânzătorii de la sex-shopurile vecine, dar la ce bun? La ei e şi mai rău. Sex-shopul e de fapt un hypermarket. Iei cărucior de la intrare ca la Carrefour. Te plimbi kilometri printre rafturi. Nici ţipenie de om. Când te crezi definitiv pierdut în deşertul porno, simţi renăscând speranţa. Undeva, se aud şoapte, paşi, chiar râsete înfundate. Nu, omenirea nu a pier
