A început procesul electoral. Cu toate acestea, nu se ştie sigur dacă scrutinul va avea loc. Ce s-ar întâmpla dacă cineva ar lua în serios, cuvânt cu cuvânt, tot ce declară mai marii României, cuprinşi de febra electorală? Ar mai avea agenţiile de rating calificative pentru o ţară membră NATO şi UE unde preşedintele anunţă seara la televiziune lovituri de stat? O ţară în care premierul schimbă legile prin ordonanţe pe care le abrogă cu alte ordonanţe?

Iată datele cazului. În România a început procesul electoral, urmând ca în două săptămâni şi jumătate populaţia să se prezinte la urne. Cu toate acestea, nu se ştie sigur dacă scrutinul va avea loc deoarece Curtea Constituţională trebuie să judece o plângere în acest sens. În acelaşi timp, în Parlament este depusă o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, care mai are 18 zile de mandat. Guvernul de dreapta este ţinut în viaţă de partidul de stânga, împotriva celui mai mare partid de dreapta al ţării.

Premierul se confruntă cu proteste sindicale din sectorul bugetar care cer majorări semnificative de salarii după ce Parlamentul a votat în unanimitate creşterea lefurilor în educaţie cu 50%. Legea e însă blocată de o ordonanţă. Ordonanţa a fost respinsă în Senat. Până să se voteze şi în Cameră, Guvernul a mai dat o ordonanţă care o abrogă pe prima. Dar nu în totalitate. Curtea Constituţională judecă prima ordonanţă, mă rog, ce a mai rămas din ea. Partidele parlamentare spun că vor respinge şi a doua ordonanţă.

În ţară, criza economică se resimte din ce în ce mai puternic. Se închid mari uzine, se restrânge activitatea în altele. Consumul scade, creditele se scumpesc, moneda este supusă unor mari presiuni inflaţioniste la care se adaugă deprecierea cursului de schimb. Mai apare şi câte un atac speculativ care pune la încercare Banca Centrală.

Soluţiile anti-criză lipsesc îns