Mai multe doamne în vârstă se adunaseră ieri-dimineaţă întrunul dintre holurile de la parter ale blocului de garsoniere de pe Strada Dristorului, din Bucureşti. Sursa: Zoltan Lorencz
E blocul acela cât un sat, cu peste 1.500 de uşi.
Doamnele se adunaseră în jurul unui domn cu mustaţă care le explica, pe înţelesul lor, cum le va reduce el cheltuielile cu întreţinerea dacă îl vor vota pentru Camera Deputaţilor. Asta înseamnă campanie electorală aproape de alegători: să mergi până la ei acasă, să te simtă de-al lor. O mişcare genială cu un singur cusur: Cătălin Croitoru (căci despre el este vorba) candidează în alt colegiu decât cel în care se află blocul din Dristor. E drept, colegiul fostului lider sindical care doreşte să devină parlamentar PDL începe la câteva străzi mai încolo, deci nu-i departe.
Confuzia lui Croitoru nu e singulară. Alegătorii din Colegiul bucureştean nr. 1 au primit pliante cu liberalul Ludovic Orban, candidat în Colegiul nr. 3 (gurile rele spun că, astfel, prietenii au vrut să-i facă în ciudă lui Bogdan Olteanu, „titularul“ de la 1). În fine, cei din stafful lui Răzvan Ionescu, candidat PDL pentru Senat în Colegiul 8 (Bucureşti), au împărţit pliante drăguţe, mobilizatoare, din care lipsea (mai precis: apărea abia pe pagina a doua, scris mic) un mic detaliu - numele candidatului.
Ce-am mai observat în broşurile electorale? Candidatul PDL Vasile Blaga (Senat, Colegiul 5, Bucureşti) se prezintă alegătorilor într-un text din care citez: „de aproape 30 de ani lucrez în echipă cu oamenii (sic!). Vreau să vă înţeleg aşteptările şi vreau să vă ajut să rezolvăm împreună problemele“.
Uneori cred că mulţi politicieni fac din senin bani cu sacul. Bani nemunciţi, cum se spune, bani care, aşa cum se fac, aşa se duc. Vă întreb: dacă aţi şti cum aţi câştigat fiecare bănuţ, l-aţi arunca, grămadă,
