- Diverse - nr. 206 / 12 Noiembrie, 2008 Pe cursul superior al paraului Agristeu, la 5-6 kilometri de la confluenta cu Tarnava Mica, asezat intre coline ca in palma unui urias, se afla satul Senereus. Localitatea, odinioara prospera si bine populata, acum e in vizibila recesiune demografica si economica. Biserica evanghelica, semeata pe contraforti, imprejmuita cu zid de cetate taraneasca din al XV-lea veac, sta acum zavorata, "in conservare". Urmasii enoriasilor de odinioara au acum locurile de rugaciune prin asezamintele lutherane ale Germaniei Mari. Cei care mentin astazi viata in trupul vechii asezari sunt urmasii "emigratiei interne" de dupa al Doilea Razboi Mondial, cand s-a produs aici un gol de populatie dupa primul val de plecare a sasilor, care au refuzat lagarul socialist, trecand la vestul cortinei de fier. Atunci, s-au stabilit in Senereus 120 de familii tinere _ moti din Albac _, urmasi ai lui Horea, marele martir al Apusenilor. Vreme de patru decenii, romanii si sasii au trait si au muncit aici in buna intelegere si fireasca conlucrare. Dar despartirea de glie a noilor generatii a fost implacabila, fie ca tinerii romani isi cautau rostul in orasele apropiate, fie ca sasii luau drumul Vestului. Astazi _ ma informeaza localnicii _ Senereusul are de-abia vreo 500 de suflete, grupate in circa 200 de familii: cam o treime din populatia inregistrata la Recensamantul din anul 1930. Locuitorii sunt in mare majoritate romani de religie ortodoxa. Din 1969 apartin de comuna Balauseri. Sat periferic, drum de tara, cu praf si hartoape, case imbatranite, incertitudine a proprietatii imobiliare... Viata economica a satului inseamna o agricultura de subzistenta, lipsita de proiecte, mistretii isi fac parte din roadele trudei localnicilor. Neagricole sunt doar exploatarile, ponderate, de gaze naturale din zona. Ca pretutindeni in spatiul romanesc, in ultimele do