Cu ce se aleg pana la urma democratii liberali din povestea cu motiunea de cenzura "Educatia ramane, Guvernul pleaca", amanata luni din cauza ca senatorii si deputatii au lipsit in masa de la sedinta celor doua Camere ale Parlamentului? Pe a cui onestitate s-au bazat liderii partidului cotrocenist atunci cand s-au gandit sa darame Guvernul pentru ca refuza sa aplice o lege constitutionala? Cumva pe cea a pesedistilor, care au ales varianta boicotului prin organizarea unui chiul exemplar aprobat de conducerea superioara de partid? Daca printre cei 131 de semnatari ai motiunii a existat un singur parlamentar convins ca in PSD mai exista oameni corecti, pregatiti sa voteze un document cu trimitere la respectarea Constitutiei, inseamna ca PD-L a pornit o actiune la intamplare, fara sa se gandeasca la un eventual esec electoral.

Am ajuns sa ma intreb ce rost a mai avut acest demers politic, cata vreme in Parlament nu au fost prezenti nici macar toti semnatarii motiunii, care se angajasera ca vor vota impotriva guvernului liberal? Cinstit ar fi fost ca Emil Boc sa vorbeasca mai intai despre neseriozitatea dovedita de colegii sai si apoi sa loveasca in senatorii si deputatii altor partide, aflati de mult timp in stransa legatura cu actul profund imoral de a nu respecta regulamentul Parlamentului. Cea mai simpla socoteala, daca ar fi fost facuta, i-ar fi aratat conducerii PD-L ca motiunea nu avea cum sa treaca fara voturile social-democratilor, asta insemnand ca PSD sa nu mai fie tovaras de drum cu formatiunea politica impotriva careia actioneaza de doi ani Boc si locotenentii lui. Numai niste naivi isi puteau inchipui ca pesedistii vor intoarce spatele la colaborarea cu liberalii doar pentru a-i da satisfactie locatarului de la Cotroceni.

Am senzatia ca Boc a visat ca Geoana, Nastase, Mitrea, Iliescu, Dragnea si alti crocodili social-democrati