Marc Dugain Blestemul lui Edgar Traducere din limba franceză de Daniel Focşa Editura RAO, Colecţia „Ficţiune“, Bucureşti, 2008, 384 p. La 41 de ani, Marc Dugain era un om de afaceri, expert în domeniul finanţelor, PDG*-ul unei companii de aviaţie regionale. Se plictisea (o spusese în cîteva interviuri). Un fel de depresie proprie businessmanului, cum se spune. Ca să se simtă mai bine, s-a apucat de scris. Mai era ceva: moartea iminentă a bunicii lui, o bătrînă de 95 de ani, fata unui croitor evreu din Varşovia, care se căsătorise cu un soldat ce supravieţuise războiului din 1914-1918. Un om întors din război cu chipul mutilat. Aşadar, în 1998, PDG-ul Marc Dugain a lăsat deoparte avioanele, bilanţurile, estimările, dosarele în curs privitoare la peisajul aerian. În 15 zile, el scrie La Chambre des officiers, un scurt roman ce spune povestea bunicului condamnat să suporte ruşinea unei feţe desfigurate de la nas pînă la bărbie. Acest soldat tînăr, ce semăna cu Paul Newman, se întoarce din război, cîteva săptămîni mai tîrziu, cu capul găurit de un ciob de obuz. Bunica este uluită de povestea nepotului, descoperind acolo un adevăr despre război pe care nu ştiuse niciodată să-l formuleze. Citeşte manuscrisul şi moare, fără să cunoască nemaipomenitul succes al cărţii: mii de exemplare vîndute (publicate la Editura Lattès), 18 premii literare, peste 20 de traduceri, un film a lui François Dupeyron, prezentat la festivalul de la Cannes şi premiat cu două Césars, onoarea de a fi studiat la şcoală. În acel moment, Marc Dugain poate să părăsească lumea afacerilor. O face foarte repede şi pentru totdeauna. Zece ani mai tîrziu, la 51 de ani, are deja cinci cărţi publicate. Aproape toate au depăşit 100.000 de exemplare vîndute. Bestsellerurile lui Marc Dugain explorează lumi complicate, cu o artă a detaliului just şi cu un simţ extrem de simplu al povestirii. În La Chambr