Uzinele Renault-Dacia urmează să-şi închidă porţile trei săptămâni. Muncitorii resimt asta ca o ameninţare a locurilor de muncă. Deja sunt îngrijoraţi din cauza ratelor şi a cheltuielilor zilnice. Dacă în urmă cu două săptămâni cei care lucrează la Dacia priveau oprirea temporară a fabricii ca pe o pauză mai lungă, acum nu mai au nevoie de zile libere. S-a dus vremea când cei care ieşeau din schimb aruncau zeflemitor peste umăr: “Şi dacă se opreşte, ce? Abia că mă relaxez mai mult în weekend şi îmi fac treaba la ţară. E ca o pauză plătită”.
Prima de Crăciun
Ieri, feţele le erau crispate, iar cuvintele - puţine. Se fereau de aparatul de fotografiat şi evitau să-şi dea numele. Explicaţia era: “Nu vorbesc, domnule, că mă dau ăştia afară, am copii de crescut şi rate la bancă de plătit”. Ieri pe la prânz, parcarea din faţa uzinei era ticsită de maşini, semn că lucrul la fabrică era în toi. La barăcile cu statut de restaurant, Viorel sorbea dintr-o cafea fierbinte. Urma să intre în schimb.
“Lucrez la Dacia de 23 de ani şi sunt lider de sindicat. Nu e bine să apar cu poză că mă vad ăştia prin ziare şi vor spune că îmi arde să agit spiritele. Şi la cei 53 de ani ai mei parcă n-aş vrea să rămân fără pâine. Acum, pentru că stăm acasă, vom lua 85% din leafă, dar şi sporurile vor fi calculate la fel. Un băiat de la noi, de la secţia Caroserie, care a fost angajat de un an, a luat lichidare 320 de lei. Păi poţi să trăieşti cu aşa ceva? Se vor da în schimb primele de Crăciun, nu se pune problema că e prevăzut în contract”.
Cetăţeanul de la bloc
De la masa alăturată, nea Liviu se agită cu o cutie de suc în mână. Şi el vrea să rămână anonim, că “ …am copii de crescut, vericule, nu-mi arde să fac pe vedeta şi peste o lună să tai… aia în loc de porc, dacă mă pun ăştia pe liber. Că eu chiar la bloc stau! Lucrez